Chiar dacă-o mamă-şi va uita copilul
Poporul meu, Eu nu te voi uita,
Căci pentru tine am lăsat Eu cerul
Să te salvaz din lumea aceasta rea!

Eu te-am iubit cu o iubire sfântă
Am mers la moarte ca să te salvez,
Căci ţi-am văzut fiinţa ta coruptă
Am vrut să-ţi întăresc al vieţi crez!

Dar tu iubitul meu poţi să împarţi
Iubirea sfântă cu un păcătos?
Poţi trece pe la cei ce-s întristaţi
Să faci aşa cum te-a învăţat Hristos?

Poţi tu să dăruieşti cu drag iubirea
Şi nu doar cu privirea să o dai?
Or inima o controlează firea
Şi-n ea amărăciune frate ai?

Cu ochii poţi iubi pe orişicine
Căci ochiul tău rămâne credincios!
Dar ce ascunde inima în tine,
Cunoaşte Dumnezeu, şi-i dureros...

Să nu grăbim de-a judeca pe altul
Cum îşi trăieşte viaţa pe pământ,
Mai bine să lăsăm pe Împăratul
El are drept de-a judeca, că-I sfânt.

Dacă privim noi în cămara vieţii
Sunt multe lucruri ce-s de aruncat,
Şi nu ştim dacă-n zorii dimineţii
Va veni Domnul, fi-voi eu salvat?

Hristos n-a scos pe nimenea afară
Oricât de păcătos omul a fost,
I-a transformat fiinţa lui amară
Şi i-a căutat un loc de adăpost!

Veniţi dar să luăm şi noi exemplu
De la al nostru frate, ce-i Isus,
Veniţi să ne-ntâlnim cu toţi în templu
Să ne iubim, s-ajungem în cer sus!

Iubirea, este o lucrare sfântă
Ce ni se cere ca s-o împlinim!
Fără iubire viaţa e pierdută,
Iar pe Isus noi n-o să-L întâlnim!

Se merită ca să lăsăm noi totul
De dragul Celui ce ne-a întocmit,
Se merită să ascultăm de Domnul
Căci El iubirea Lui şi-a dovedit!

Veniţi să strângem rândurile fraţi
Şi să trăim cum ne-a-nvăţat Hristos
Căci încurând vom fi noi strămutaţi
Acolo sus în locul glorios!

Şi-ar fi păcat pentru-o făţărnicie
Să pierdem ce-am luptat o viaţă-ntreagă
Să pierdem locul sfânt din veşnicie
Pentru o judecată ce ne leagă.

Veniţi să ne iubim ca sfinţii odată
Aşa cum Domnul nostru ne-a-nvăţat
Atunci vom fi în ţara minunată
Cu-Acela care nea răscumpărat.

19.06.2009gl